Cum ar arata o lume fara memorie?? Ar fi un adevarat haos, oameni nu s-ar mai recunoaste intre ei, nu ar sti sa vorbeasca, nu ar mai putea sa gandeasca, nu ar sti ce trebuie sa faca ca sa traiasca
O lume fara memorie? Ar fi ca si cum ne-am naste in fiecare zi, ar fi o adevarata nebunie.
Cum ar fi sa mergi pe strada fara sa stii unde mergi, incotro te intrepti? Am trai intr-un adevarat haos..
O lume fara memorie..mi-e greu sa imi imaginez, sa nu-mi cunosc familia, sa nu-mi cunosc prietenii, sa nu-mi cunosc numele. Memoriei ii datoram primele noastre amintiri, cele din copilaria cea mai timpurie.Datorita ei ne stim numele si tot datorita ei ne cunoastem parintii, fratii, rudele...
Cum am putea functiona fara memorie? Fara memorie am trai intr-un vesnic prezent, sec, gol si vid. Fara termen de comparatie nu am putea deosebi macar durerea de placere! Memoria se constituie astfel intr-un jalon pe care-l folosim pentru a trece prin timp si pentru a intelege pana la urma prezentul; timpul insusi nu exista fara memorie.
Numai pe bazele trainice puse ieri puteam construi un azi si mai apoi un maine. Cum ar fi o casa fara temelie?
Fara memorie nu exista nici cunoastere, nici gandire. Ce sa ajungi sa cunosti si cum sa ajungi sa procesezi, daca nu ai ce?
O lume fara memorie...daca ma gandesc bine nu-mi pot imagina o astfel de lume
O lume fara memorie? Ar fi ca si cum ne-am naste in fiecare zi, ar fi o adevarata nebunie.
Cum ar fi sa mergi pe strada fara sa stii unde mergi, incotro te intrepti? Am trai intr-un adevarat haos..
O lume fara memorie..mi-e greu sa imi imaginez, sa nu-mi cunosc familia, sa nu-mi cunosc prietenii, sa nu-mi cunosc numele. Memoriei ii datoram primele noastre amintiri, cele din copilaria cea mai timpurie.Datorita ei ne stim numele si tot datorita ei ne cunoastem parintii, fratii, rudele...
Cum am putea functiona fara memorie? Fara memorie am trai intr-un vesnic prezent, sec, gol si vid. Fara termen de comparatie nu am putea deosebi macar durerea de placere! Memoria se constituie astfel intr-un jalon pe care-l folosim pentru a trece prin timp si pentru a intelege pana la urma prezentul; timpul insusi nu exista fara memorie.
Numai pe bazele trainice puse ieri puteam construi un azi si mai apoi un maine. Cum ar fi o casa fara temelie?
Fara memorie nu exista nici cunoastere, nici gandire. Ce sa ajungi sa cunosti si cum sa ajungi sa procesezi, daca nu ai ce?
O lume fara memorie...daca ma gandesc bine nu-mi pot imagina o astfel de lume
6 comentarii:
ti ai facut sh tuh tema:))....eu era sa iau 4 :-L
dap...compunere de nota 10 la psihologie...la fel k si a mea>:)
ce tare o fost tema asta la psiho...si io atat a trebuit sa scriu...imi place textu asta chiar ii tare
vaii si io am tema asta:).....da num dak am mai luat si alti colegi de ai mei:D:)....10 b ...tg frumos
si eu am de facut:))))
Ms sper sa ma ajute si pe mine maine la psihologie:)
Trimiteți un comentariu